Un punct, o linie, un perete colorat. Și mai apoi o pânză care spune o poveste. Un peisaj sau un om. O mulțime de copii și toți de jur împrejurul acestui om, ce nu știa până mai ieri că drumul pe care urma să pășească avea să ne îmbogățească frumos, pe noi toți, pe fiecare. Un drum ce avea să ne aducă mai aproape de culoare, de răsărit de soare, avea să ne apropie mai mult de ceea ce suntem cu adevărat. Este Irina Doce, un om printre oameni; astăzi, o artistă a cărei pensulă colorează inimi, care iubește copiii și îi învață să picteze astfel încât să creeze împreună o Românie de poveste.
Pentru noi, Irina Doce este un înger pentru România care a ales să rămână în țara ce a crescut-o, a desăvârșit-o și a transformat-o în artista din Maramureș.
Și povestea a început așa…Toamna devreme, într-o zi de septembrie…atunci când s-a născut…
A ales să picteze așa cum toamna ne bucură cu tabloul perfect. A început cu un perete colorat în casă, mai apoi cu o planșă făcută la școală. Și de aici, și-a dat seama că povestea ar putea continua… Și totuși, a fost o vreme în care a stat la „răscruce de vânturi”, pășind pe un drum căruia ea i-a spus viață. A renunțat pentru o vreme la tot ceea ce știa să facă cel mai bine, ba chiar mai mult – uitase culoarea. Culoarea vieții ei… până când a devenit mamă și a văzut că pe zi ce trece, fiecare perete al casei era colorat de mâinile unui copil, era diferit față de albul vopselei… Și uite așa, și-a adus aminte de ea… de fetița care avea pe vremuri un geamantan de culori, o valiză de visuri, pensule cu care să mângâie suflete. De-atunci, Irina Doce s-a întors printre copii talentați. E mama tuturor, e cea care le veghează visul, acela de a fi artiști, de a dărui bucurie și frumusețe celor din jur. E cea care îi ajută să creadă în ei, să nu renunțe, să-și urmeze drumul. Irina Doce conduce astăzi Cercul de Pictură Borșa – Vișeu de Sus. Peste 100 de copii o văd zi de zi. O zi de-a ei, obișnuită, înseamnă ore cu copiii în atelier, plămădirea unor evenimente culturale. Înseamnă bucurie, regăsire, înseamnă părticele de suflet întregite în lucrările fiecărui copil.
Așa am cunoscut-o noi: un om modest, talentat, o femeie care, din când în când, se întoarce pe drumul vieții pentru a aduna acele frânturi din ea pierdute sau, poate, lăsate pentru mai târziu, pentru a se întregi și desăvârși ca suflet, ca artist, ca mamă, ca om.
Totul devine magic atunci când privim tablourile Irinei Doce. Sufletul ți-e mai cald, inima găsește liniște și mângâiere, zâmbetul îți apare pe buze și-ți aduce mulțumire. Este ceea ce reușește Irina să transmită prin lucrările sale și ale copiilor, micii artiști de azi, marii artiști de mâine – o lecție despre frumos și regăsire de sine, despre oameni buni, despre România pictată în suflet de român.
Îți mulțumim că ești parte din România! România ești TU, sunt EU, suntem noi TOȚI!