Povești despre îngeri, despre suflete blânde, povești colorate. Nu puteam merge mai departe fără să nu vorbim despre lecția de talent și pasiune descoperită de noi în Vișeu. La început de iarnă, atunci când totul în jur era înghețat, sufletele lor au reușit să ne-ncălzească inimile când ne-au primit la ei acasă – la Vișeu. Ne-au arătat ce fac, cum colorează. Ne-au arătat o lume aparte, căreia să îi aparținem. Ne-au devenit ambasadori, trecându-ne granița către frumos, către povești colorate, către visare. Am fost la ei și astăzi spunem că sunt acei îngeri pentru România care ne transpun în fiecare peisaj o lecție despre acel „acasă” purtat în inimi de copil, o lecție despre iubire de loc, de țară, o lecție despre tradiții și obiceiuri, despre România atât de frumoasă cum doar în imaginile lor o poți descrie.
Despre ei – talent, pasiune și dragoste de țară
Copiii din Vișeu, Moisei, Borșa, copiii de prin Maramureș, tineri talentați – pe ei toți i-am cunoscut și noi acum o vreme și despre ei ne place să scriem.
Câțiva anișori – unii mai mici, alții mai mari. Își țin pensula strâns, amestecă culorile, așază pânza frumos, creează. La început fac un punct. Mai apoi o linie și ulterior o pictură. Povești despre România pe pânză, povești despre obiceiuri și datini. În fiecare peisaj vedem locuri de prin România, în fiecare pictură vedem cum plecăm la colindat, ne vedem bunicii, străbunii. Pentru ei, pictura este acea modalitate de a se relaxa, de a arăta și altora lumea lor veselă, simplă, dar mai ales lumea autentică.
O au alături pe Irina Doce, mama tuturor, acel profesor de care le este drag și care le-a intrat în inimi și le va rămâne acolo multă vreme. Are în grijă zeci de copii și crede că nu trebuie să fii foarte talentat ca să te apuci de pictat, nu ai cum să știi că știi dacă nu încerci. Pictura este un mod de a te conecta pe o alta undă, uitând de stresul de zi cu zi, care te încarcă energetic și îți umple sufletul de bucurie. În arta picturii sufletul vorbește, tu trebuie doar să îl asculți. Iată o parte din ceea ce le spune Irina de fiecare dată. Aplecată spre frumos, uneori stă ore întregi pentru ca ei toți să învețe să iubească pânza și pensula. Stă ore întregi lângă fiecare pentru ca ei să reușească să capete încredere și forța de a merge mai departe.
Indiferent de vârstă, demonstrează că se poate. Unul după celălalt, i-am văzut pășind mândri pe scenă. I-am văzut cum își țineau picturile strâns, le-am observat emoțiile prin fiecare privire. Iar atunci când au primit aplauze, au zâmbit, încurajați că lor – celorlalți – le-au ajuns în inimi. Că au reușit și au construit împreună acea lecție despre talent.
Au arătat că nimic nu e greu atunci când vrei. Că pentru artă nu există vârstă. Că pentru talent nu există limită. Că pentru România sunt destui copii care să o facă să zboare, să crească, care să o vorbească frumos. Sunt acei copii – astăzi aflați în Maramureș, iar mâine se vor afla în expoziții internaționale cu locul ce i-a crescut în suflet, cu drag de țară.
O ascultă pe Irina, sunt aproape unii de ceilalți, formează o echipă mândră, acea poveste din Maramureșul de azi, descris în picturi cu peisaje de altădată. Ne spun o poveste despre simplitate și mai ales despre echipă, despre succes împreună.
Mâini colorate cu acuarelă, chipuri ce zâmbesc, inimi ce bat la unison. Sunt ei – copiii din Maramu, micii noștri ambasadori.
Îți mulțumim că ești parte din România! România ești TU, sunt EU, suntem noi TOȚI!