Acasă nu este un loc, ci oamenii care te iubesc. Acasă sunt mama și tata, acasă este fără singurătate, este căldura dată de îmbrățișările celor apropiați. Lia Rusu și soțul ei, Daniel, au crescut în orfelinat, departe de ce este firesc în viața unui copil. Și totuși sperau la acea zi în care acasă să însemne un cămin plin de iubire. S-au cunoscut acolo, iar mai apoi au întemeiat o familie. Au părăsit orfelinatul, cărând în suflet un geamantan de durere. Însă, n-au lăsat ca rănile trecutului să îi definească. Așa a început povestea Casei David și Daniel, acea destinație spre iubire pentru copiii fără adăpost, fără părinți. Pentru noi, ei sunt acei îngeri pentru România care au arătat că se poate construi totul de la zero, care s-au implicat și le-au oferit copiilor din orfelinate mai mult decât un adăpost: o poveste de iubire de care au nevoie toți copiii, un cântec de leagăn pe care doar mama știe să-l cânte și sprijin necondiționat pentru mânuțe ce-așteaptă să fie strânse.
Casa David și Daniel, acasă pentru copiii din orfelinate
Casa David și Daniel nu este construită din pereți și acoperiș, ci din iubire, apartenență și sprijin. Pentru fiecare copil abandonat, pentru fiecare tânăr care nu știe unde să meargă, pentru fiecare mamă care luptă singură, Casa David și Daniel este acel „acasă” pe care nu l-au avut, dar pe care îl merită. Este acel loc în care copiii nu sunt doar un număr într-un sistem, ci sunt văzuți, ascultați și încurajați să își urmeze visurile. De-aici, fiecare copil „zboară” spre viața pe care și-o dorește, fiecare copil capătă șanse reale, fiecare copil reușește să își urmeze calea lui.
Au vrut să le ofere copiilor un adăpost, să le fie model, să le arate că trecutul nu le definește viitorul. Și au creat un loc cu responsabilitate, speranță, educație și independență – au creat acel „acasă” pe care cei mai mulți dintre copiii izolați în orfelinate nu îl au. Casa David și Daniel înseamnă astăzi numeroase programe de sprijin – adăpost pentru cei în nevoie, tabere și excursii educative, ateliere de educație financiară și practică pentru viață, sesiuni de mentorat și dezvoltare personală, dar și campanii umanitare pentru copii și mame aflate în dificultate.
Cu toată emoția și recunoștința, Lia Rusu dorește să le mulțumească soților Constantin și Cornelia Asavoaie, care au fost mult mai mult decât directorii centrului în care a crescut. Ei au fost pentru ea un exemplu viu de bunătate, dăruire și iubire față de ceilalți. Prin felul lor de a fi, prin valorile pe care le-au trăit și împărtășit, i-au arătat ce înseamnă să îți dedici viața pentru a-i sprijini pe cei care au nevoie de tine.
Deși nu mai sunt printre noi, moștenirea lor rămâne vie în tot ceea ce face. În fiecare copil care a primit o șansă datorită lor, în fiecare gest de bunătate pe care l-au sădit în sufletele celor pe care i-au îngrijit, în Lia Rusu. Fără ei, nu ar fi avut curajul să creadă că și ea, la rândul ei, poate fi un sprijin pentru ceilalți. Le poartă amintirea în suflet și speră cu toată inima că acolo unde sunt acum știu cât de mult au însemnat pentru ea.
Îi este recunoscătoare și soțului ei care i-a fost alături cu fiecare pas, cu fiecare decizie și vis nebunesc pe care l-a avut. Datorită lui, nu a mers niciodată singură pe acest drum, ci a avut în el familie, sprijin și cel mai bun prieten.
Astăzi, Lia Rusu împreună cu soțul ei se luptă zi de zi pentru a duce la bun sfârșit proiectul „Până la stele” – ce înseamnă achiziționarea unei case în care copii abandonați să aibă nu doar un adăpost, ci un cămin adevărat, plin de iubire și siguranță. Suntem siguri că vor reuși, și asta pentru că dragostea ce le-ncape în inimi este imensă, iar tot ce fac înseamnă iubire pentru toți acești copii aparent ai nimănui, astăzi ai lor.
Îți mulțumim că ești parte din România! România ești Tu, sunt Eu, suntem noi TOȚI!
