Dăruind, vei dobândi!
O poveste despre „Inimă pentru Inimă”,despre suflete de copii care își caută destinul, despre un drum împreună, despre „de ce eu?”,despre familie, despre „Da! Impreuna se poate!”, dar mai ales despre iubire și lecții de viață.
Lidia Dobre – „Mama Gândăcel” a copiilor abandonați – în timp, „Mami Boss” a adolescenților – copiii de odinioara – crescuți în casuțele construite în ani, în spiritul familiei pe care și-o doreau, „Furtuna de Solidaritate” pentru adultul ale cărui drepturi erau încălcate, asta ar fi descrierea dată de cei pe care i-a crescut.
Pentru noi, ea are o altă definiție – este un înger pentru România, pentru miile de copii, tineri integrați în familie, comunitate, ce trăiesc cu demnitate și oferă la rândul lor siguranța unei familii și multă iubire.
Povestea călugărului alb
Fondata în 1997, Fundația „Inimă pentru Inimă” a devenit misiune pentru„ Călugarul Alb” „Medicul Spiritual” al celor în nevoie, copii, tineri, bătrâni abandonați ,așa cum Părintele Călugar Teofil Părăian, i-a prezis omului Lidia, într-un moment al ei de neliniște și căutări.
Realizarile materiale și profesionale nu o mai împlineau, deoarece simțea că nu acesta îi era drumul în viață, misiunea pe acest pământ. Și atunci a apărut lumina! Atunci a înțeles că rolul ei era altul.
A crescut peste 2000 de copii în toți acești 28 de ani, astăzi adulți care au învățat de la ea să zâmbească, să iubească, să dăruiască, dar mai ales să devină OAMENI, români cu dragoste de tradiții și cultură, de România.
A format voluntari, a ajutat bătrâni să trăiască în iubire și demnitate până în ultimele lor zile de viață. A ajutat mămici să își îngrijească copiii, dar mai ales să înțeleagă cât de important este să nu îți abandonezi copilul. A format tineri antreprenori, iar pe bătrânii abandonați i-a transformat în bunicii din comunitate, pentru care toți cei din marea familie a Fundației „Inimă pentru Inimă „ au decis să aibă grijă ca minutele, orele și zilele dinaintea „plecării„ , să le fie senine.
Lidia Dobre a înțeles că aceasta îi este misiunea.
Demult, a ajuns într-un orfelinat. A văzut zeci de copii – unii, abia născuți și abandonați. Le-a văzut durerea, disperarea, nevoia de iubire, dar mai ales dorința de a avea o familie. Ar fi vrut să îi ia în brațe pe fiecare, ar fi vrut să îi ajute și sa le aducă un zâmbet, o speranță. Dar lacrimile nu erau de ajuns. Nici scutecele schimbate, nici jocurile, nici bananele oferite. Trebuia mult mai mult. Și atunci a început schimbarea, din iubire, din emoții simple, din dorința de a face bine.
Drumul împreună cu mentori ca omul care i-a pus primul copil abandonat în brate, dr.Ion Bratu, spunându-i simplu „ Ajuta-l!„ sau Don Gino Rigoldi, capelanul închisorii pentru minori „Becaria – pentru care orice comportament delincvent are o cauză – sau Graur George -Vali fratele, omul din umbră care duce greul si pe care copiii îl știu drept „tata„ și omul cel mai bun, blând și calm de pe pământ.
Un drum împreună, de la construcția a 11 case, devenite „acasă„ pentru mai mult de 2000 de copii în decursul a 28 de ani, un drum în care misiunea Fundației „Inimă pentru Inimă„ a fost îndeplinită: promovarea drepturilor, protejarea, prevenirea abandonului, integrarea socială și profesională, dar mai ales dezvoltarea și creșterea unor Oameni care au avut curajul de a-și întemeia viitorul, familia bazată pe cele mai importante valori: dragoste si respect.
Au mers acolo unde a fost nevoie de ei, au militat pentru pace, pentru drepturi prin tot ceea ce înseamnă marșuri, mișcări internaționale pentru pace.
Împreună au construit și recâștigat relații de afecțiune între copii abandonați și bunicii din căminele pentru persoanele vârstnice.
Și în tot drumul ei, Lidia Dobre, omul frumos pe de-a-ntregul, și-a păstrat valorile care i-au arătat direcția călătoriei sale umane. Și deși drumul a mai avut mici opriri, cât pentru a-și trage sufletul, fapta bună și iubirea pentru oameni i-au fost aproape de suflet și de gând.
Îți mulțumim că ești parte din România! România ești TU, sunt EU, suntem noi TOȚI!
